Jan3
La multi ani tuturor.
M-am gandit sa incep noul an cu un post pe blog cu ceva fotografii de sezon. Am inceput asa de bine ca am reusit sa si stric blogul la un simplu update. Din fericire l-am repus pe picioare in mare parte.
Aveti in continuare doi copilasi foarte jucausi si simpatici, Luca si Maya.
Jan11
“Draga jurnalule,
Ziua de azi a inceput ca orica alta. M-am sculat bucuroasa si nerabdatoare de dimineata. Am mancat tot din farfurie, dar parintii astia in loc sa ma lase sa ma joc m-au pus sa ma spal pe dinti.
Dupa ce m-am imbracat cu rochita mea preferata cu bulinute, mi-am luat agrafa norocoasa cu ‘Hello, Kitty’ si am plecat cu mami si cu tati la studio. Acolo un nene male si cu o cutie neagra m-a fotografiat in timp ce eu ma jucam cu baloane de sapun. La inceput am fost putin timida, dar m-a convins mami cu o caramea sa fiu mai cooperanta. Dupa ce am facut cateva poze si cu mami si tati, am plecat in parc sa ne plimbam putin. Nenea cu cutia zgomotoasa a venit cu noi si m-a pozat jucandu-ma in parculet. Dupa atat pozat si jucat mi s-a facut fomita asa ca a trebuit sa mergem acasa.
Asa a fost prima mea sedinta foto. A fost minunat, m-am simtit foarte bine. Abia astept sa vad ce-a iesit.
p.s.:Sunt sigura ca au iesit foarte bine pentru ca sunt cu mine 
”
Jan4
2 imagini panoramice facute la un hotel.
Jan3
Jan2
Cati dintre voi v-ati saturat de pozele clasice de grup de la restaurant cu mirii primind invitatii? Eu unul m-am saturat de la prima nunta. Momentul in sine mi se pare neprielnic mai ales fara o organizare corespunzatoare. In timp am incercat diferite abordari dar abia acum am reusit ceva de care sunt destul de multumit.
Daca esti tipul sobru care in toate cadrele de la o nunta iesi ca in poza de buletin, atunci iti respect felul de a fi si iti recomand sa treci direct la fotografiile de mai mai jos.
Tu cum faci la camera?
Eu fac “clicka-clicka” si ceilalti “branza-branza”.
Am fost la o nunta la care am reauzit expresia nemuritoarea “fa asta ca sa te vada la camera”. Sa zicem ca nimic absurd pana aici. As vrea eu. Exista traditii ale caror motive sau origini sunt de mult uitate si au devenit intre timp doar niste automatisme lipsite de emotii de genul o sa fac si p-asta ca sa fie sau ca sa scap de gura celui care a sugerat-o. De cele mai multe ori expresia pe care o vad pe fata celui care “face la camera” este stangace. Deh, nu s-a nascut nimeni actor.
Eu vreau tocmai opusul, eu vreau sa te simti bine in pielea ta, vreau sa te distrezi. Poti sa faci la camera cat vrei, atat timp cat imi arati ca te simti bine. Improvizeaza, nu urmeaza instructiunile ca un robot, adauga ceva care sa te reprezinte pe tine. Inteleg ca ai o gramada pe cap si nu ai chef de indicatiile mele. Solutia la asta e un wedding planner dar aici intram in alta discutie ce nu-si are rostul acum.
La alta nunta am incercat un concept pe care l-am vazut in afara si mi-a placut foarte mult. De multe ori mi s-au cerut fotografii de grup mai vesele si nu asa de sobre ca majoritatea, dar nici eu si nici clientii nu am stiut cum sa facem acest lucru. Nu poti sa inspiri voie buna cu “zambiti, va rog” sau cu indicatii din partea galeriei din spate. Zambetele fortate se observa imediat.
Oricat de mult m-as ruga eu de cei fotografiati, in cel mai politicos mod, tot nu as obtine o expresie placuta. Sugestiile mele nu au nici un efect sau in orice caz nu la toata lumea. Punand persoanele fotografiate sa vina ele cu o idee sau un concept nou, sansa de a obtine un zambet autentic este mai mare.
Metoda nu da rezultate in 100% din cazuri. Mai sunt si persoane care nu coopereaza. Nu le invinuiesc de nimic, asa sunt ele, inteleg ca au venit la nunta din obligatie sau din interes sau cine se crede pozarul ala de isi permite sa le spuna ce sa le faca, chiar daca asta ar inseamna sa gandeasca putin si sa vina cu o idee traznita prin care s-ar simti bine ei insisi.
Aveti mai jos cateva poze neserioase.
